Carnaval de la Nisa – Nisa, Franța

 Timp de două săptămâni, de la mijlocul lui februarie la începutul lui Martie, oraşul Nisa vibrează de spectacole muzicale în aer liber, parade, procesiuni florale, spirit festiv şi voioşie. Aceasta este o descrie generală aproximativă a coloratului şi însufleţitului Carnaval de la Nisa, care acaparează oraşul în fiecare an, reprezentând în acelaşi timp un festival de deosebit interes turistic.

Într-adevăr, mulţimi de vizitatori se adună la Nisa cu milioanele pentru a admira uriaşele figuri de papier mâché cum dansează şi mărşăluiesc de-a lungul oraşului. Atracţiile principale ale evenimentului se referă la Bătaia cu Flori (Bataille des Fleurs), care reprezintă climaxul tuturor paradelor prilejuite de carnaval, şi la Mardi Gras, când regele giganţilor din papier mâché este aprins pe plajă într-o atmosferă luminată de spectaculoasele jocuri de artificii.

Carnavalul Nisa este, evident, unul dintre cele mai aşteptate şi mai atractive evenimente de pe întreaga Rivieră Franceză. Pentru detalii suplimentare asupra următoarei ediţii a festivalului, vizitaţi Carnaval de Nice.

 Desfășurat încă din Evul Mediu în cel mai vechi cartier al orașului, Promenade des Anglais, și suspendat în timpul Revoluției franceze și al Primului Imperiu Napoleonian, evenimentul a fost reluat în anul 1830, regulile fiindu-i stabilite definitiv în 1873. Festivitățile au loc înaintea Postului Mare al Paștelui, iar încununarea acestuia este Bătaia cu flori. Aruncate din carele alegorice de personajele îmbrăcate în cele mai fanteziste costume, florile, crescute în serele orașului, umplu cerul și pământul de mireasmă și culoare.

Prima ediție a Carnavalului de la Nisa, dezlănțuire a exceselor și celebrare a libertății, s-a desfășurat în anul 1294. Era pe vremea unui suveran care accepta acel „joie de vivre“ popular, contele Carol al II-lea, stăpânitorul regiunii provensale. De la epocă la epocă, spectacolul a luat chipuri diferite: bal mascat în Evul Mediu, petrecere venețiană în Epoca Luminilor. Abia în 1830, fastul s-a mutat în stradă, pe Corso Saleya, cu calești împodobite în onoarea suveranilor. Atunci, carnavalul a fost organizat ca un omagiu adus de cetățeni suveranului Carol-Felix, rege al Sardiniei și stăpânitor, în epocă, al viitoarei Riviere franceze. De atunci și până în zilele noastre, carnavalul este onorat de prezența majorității familiilor princiare europene, ducii de Anjou și, apoi, cei de Savoia participând la carnaval încă din primele sale secole de existență, deloc deranjați de suspendarea  reglementărilor juridice de bază sau de exagerările de tot soiul, permise în această perioadă. Fastul de la Nisa l-a inspirat pe însuși împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, să organizeze în 1888 un carnaval la Rio.

 Cea mai acceptată definiție pentru “Carnaval” pornește, după cum am mai spus și cu alte ocazii, de la latinescul “carnem levare” (adică ”renunțare la carne”), și a început să fie folosită înainte de Evul Mediu, când locuitorii din Nisa, înainte de a începe să postească cele 40 de zile dinainte de Paște, se bucurau de preparatele bogate specifice acestei regiuni. În Franța medievală, locuitorii orașului sărbătoreau viața și excesele printr-un fel de “sărbătoare a îndestulării”, în decursul căreia toate abuzurile erau permise și acceptate. În curând toate aceste excese au ajuns să fie controlate de “Abbés des Fous” (Călugării Nebunilor), numiți de cler pentru a supraveghea populația.

Comportamentul participanților la carnaval era unul licențios și extrem de provocator, bărbații se travesteau în femei, iar femeile erau dezlegate de jurămintele de fidelitate. Degeaba a condamnat catolicismul, în repetate rânduri, caracterul libertin al sărbătorii, încercând să amendeze indecența și trivialitatea: suveranii au considerat că ea reprezintă o supapă necesară, prin care energiile, mai ales cele sociale, erau eliberate în mod benefic, în caz contrar, existând riscul să fie canalizate spre revolte. De aici probabil și marea diversitate de artiști care luau parte la carnaval, asigurând voia bună a poporului: mimi, jongleuri, dansatori, acrobați, artificieri, truveri și chiar ghicitori.